Rareori mi-a fost dat sa simt o greata de felul celei care m-a incercat azi – dimineata, cand am citit (prima data in viata mea) tabloidul “Cancan”.
Asa – zisa “inscenare” facuta prefectului de Timis, Ovidiu Draganescu, de doi indivizi lipsiti de orice urma de deontologie profesionala, dar si de materie cenusie, m-a adus in situatia de a-i da dreptate (inca o premiera in viata mea) presedintelui Traian Basescu. Existenta unor asemenea indivizi in presa il indreptateste pe seful statului sa foloseasca apelative gen « gaozar », « pasarica » ori « imputit », pentru simplul motiv ca ei sunt cei ce se pozitioneaza intotdeauna in primele randuri. Isi scot fitzuicile abjecte improscand cu noroi, injurand si calomniind in stanga si-n dreapta, insultand inteligenta si bunul simt si dezonorand profesia de ziarist. Pana ieri l-am condamnat pe presedinte pentru vocabularul colorat si pentru atitudinea fata de presa, dar tablodiul amintit mi-a oferit astazi nu doar o definitie, ci si un chip al “gaozarului” care a reusit sa-l scoata din pepeni pe Basescu si sa se comporte astfel. Din cauza lor, toata presa a fost pusa la zid. Pentru o mana de nemernici, suferim toti. Si mai grav mi se pare faptul ca, noi, ceilalti, acceptam etichete de genul « gaozar », « pasarica » ori « imputit », in loc sa-i izolam pe cei care se incadreaza cu adevarat in aceste categorii. (Dar asta e o alta poveste, iar tagma ziaristilor e un pic mai aparte fata de altele).
Nu mi-as fi batut capul cu lucruri dintr-astea, mai ales intr-o asemenea perioada, dar din pacate, “gaozarii” au poposit zilele trecute pe Bega. (A fost un moment in care am regretat amarnic ca in Banat se poate intra fara pasaport!).
Revenind la povestea cu Ovidiu Draganescu acuzat, in transcrierea unei discutii avuta cu un freelancer (se pare fondator al tabloidului “Atac la persoana”) si un asa-zis “reporter sub acoperire” al publicatiei “Cancan”, ca ar fi vrut sa plateasca 25000 de euro pentru a mai ramane o luna (!) in functia de prefect de Timis sau pentru un post in Ministerul Apararii, consider ca exista o sumedenie de lucruri de neinteles.
Cunoscandu-l pe Ovidiu Draganescu de pe vremea cand era doar consilier judetean si urmarindu-i timp de 14 ani cariera politica si apolitica, nu pot sa nu – mi pun intrebari ...
De ce naiba ar fi Draganescu dispus sa dea o gramada de bani pentru un post pe care ar fi putut sa-l obtina pe gratis in vara lui 2005?!
Era presedintele PNL Timis, partidul lui se afla la guvernare, avea Ministerul Apararii, fusese secretar general la nivel national al PNL, opt ani – deputat, vicepresedinte al Comisiei de Aparare din Camera Deputatilor, secretar al Comisiei speciale pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informatii Externe, prieten la catarama cu liberali de marca din conducerea partidului … Ca si-ar fi dorit sa devina ministru al apararii in 2004 – stie toata lumea, dar posturi de secretar sau sub-secretar de stat in MApN tot s-au gasit pentru el. Le-a refuzat pentru ca acum sa plateasca bani grei pentru unul dintre ele ?!
Un alt lucru pe care nu-l pricep in ruptul capului : de ce “gaozarii” l-au luat tocmai pe el in « colimator » ?!
Ani de zile, nimic altceva in afara de povestile legate de viata lui privata nu i-au « colorat » imaginea.
Asa ca, repet: de ce Ovidiu Draganescu?! In palatul lui Gheorghe Ciuhandu de pe bulevardul Loga exista personaje care fac afaceri imobiliare de milioane de euro in fiecare an, despre care stiu si « baietii » de la DNA si ziaristii, dar despre care nu vorbeste nimeni ! Iar ei ar fi mult mai usor de prins pentru ca “matza” si “sacul” sunt obiectele lor de activitate. Si totusi, « gaozarii » l-au ales pe Draganescu …
Razboiul lui cu mafia imobiliara si cu « eminentele cenusii » din Primaria Timisoara sa fie motivul ?
Chiar discutia dintre cei trei, asa cum este redata in transcrierea « Cancan », e surprinzatoare. Doi indivizi care se straduiesc din rasputeri sa « scoata » ceva (orice !) si un Draganescu pasiv ce raspunde in gluma la unele intrebari si vorbeste despre un proiect de lege al Guvernului privind revocarea din functii a inaltilor functionari publici.
Ma pricep la « minute » si dupa script am apreciat ca discutia celor trei a durat maxim 20 de minute. Prefectul mi-a confirmat acest lucru. Cu toate acestea, este bizar faptul ca filmuletul postat pe pagina de web a tabloidului reda doar primele 3-4 minute ale intalnirii, in care se discutau banalitati. Ovidiu Draganescu nu rosteste niciun cuvant legat de bani sau functii vizate. Ele apar doar in transcriere...
De ce au omis "gaozarii" din inregistrarea video tocmai pasajul relevant ?
Demersul in sine al celor doi « gaozari » este greu de inteles. Admitand ca tabloidul ar scrie adevarul cu privire la Ovidiu Draganescu, pentru un reporter este aberant ca dupa ce pune mana pe un asemenea subiect sa nu profite si sa nu-l duca pana la capat.
De ce nu i-au organizat, legal, cu ajutorul procurorilor, un flagrant prefectului?!
Blameaza coruptia, isi sfasie straiele ca fariseii in fata blasfemiei si totusi NU se folosesc de prilej pentru a dovedi un “mafiot”?
Din aceste motive cred ca unicul scop al acestei povesti mizerabile a fost discreditarea prefectului de Timis. O actiune abjecta, precum caracterul celor care au pus-o la cale. Cine a orchestrat-o, nu e greu de ghicit. In spatele ei se afla cei pe care Draganescu nu i-a lasat sa-si faca mendrele, sa transforme Timisul intr-o cloaca de mafioti, si care acum se razbuna in mod josnic, dovedindu-si din plin marsavia ereditara.
Cat despre faptul ca primul si singurul politician” local care s-a grabit sa reactioneze la scandal si sa-l lase pe Draganescu pe mana “autoritatilor competente” a fost Gheorghe Ciuhandu, nu ma mir. A fost principalul adversar al lui Ovidiu Draganescu in cei patru ani de mandat ai acestuia. Primarul a cerut, in repetate randuri, fostului premier Tariceanu indepartarea lui Draganescu din functie, neputand sa “inghita” actiunile “neobrazatului” care a indraznit sa patrunda pe “moshia” lui si sa arate cu degetul neregulile grave din Primaria Timisoara.
Pentru că duc lipsă de ochi
Cu 3 luni în urmă
